1. Care a fost primul tău act de voluntariat?
Îmi amintesc primul meu proiect de voluntariat, de parcă a fost ieri. Deşi se întâmpla în 2006! Eram clasa a XI-a şi îmi doream foarte mult să lucrez cu copiii. Am descoperit CENTRAS Constanţa, mi-a plăcut abordarea lor şi m-am alăturat echipei. Aşa am ajuns să fiu voluntar-mentor, într-un centru de plasament, din Constanţa, susţinând copiii să-şi dezvolte abilităţi de viaţă, să fie mai încrezători şi să îndrăznească să viseze la o lume mai bună.
2. Cu ce gânduri ai plecat pe drumul voluntariatului? Ce te-a făcut să continui?
Am vrut să fiu voluntar ca să contribui la o schimbare. Am crezut mereu (şi încă mai cred, după atâţia ani), că prin exemplul personal aş putea, măcar puţin de tot, să las o urmă frumoasă în lume şi să inspir oamenii din jur. A fost o experienţă care mi-a schimbat viaţa, mi-a adus alături oameni minunaţi şi m-a făcut să realizez că am mai multe resurse interioare, decât credeam.
3. Ce îți amintești din proiectele de voluntariat? Care sunt cele mai plăcute amintiri? Dar cele mai amuzante?
Au fost atât de multe proiecte şi activităţi, toate cu un farmec aparte. Pe lângă munca mea din CENTRAS, m-am alăturat şi echipei ONG Mare Nostrum, în 2007, şi am reuşit să îmbin pasiunea mea pentru psihologie, cu educaţia şi natura. Cele mai frumoase amintiri sunt legate de zâmbetele celor cu care am lucrat, fie că au fost alţi voluntari, fie cetăţeni ai Constanţei.
Probabil cele mai amuzante momente au fost în partea “din spate”, pe care oamenii nu o văd, în mod normal, atunci când voluntarii se strâng să pregătească activităţi şi materiale. Întotdeauna, se găsesc motive de râs şi zâmbit, mai ales când echipa este atât de faină!
4. Ce planuri ai în viitorul apropiat în legătură cu activițătile de voluntariat?
În acest moment, sunt coordonator de voluntari şi, chiar dacă sunt angajată, nu voluntar, valoarea implicării rămâne, zic eu. Sunt foarte concentrată pe a susţine şi îndruma voluntarii să-şi găsească propriul drum, să crească frumos prin activitatea lor şi să înveţe cât mai multe lucruri, care să le folosească, în viaţă.
Însă am început, de vreo 2 ani, să fac voluntariat la Parohia Buna Vestire Constanţa, unde îmi folosesc abilităţile şi cunoştinţele de psiholog, pentru a realiza activităţi cu tinerii şi copiii, din biserică. Am foarte multe idei şi planuri de voluntariat, care să contribuie la creşterea armonioasă a acestora, iar deschiderea pe care am găsit-o în Biserica Ortodoxă m-a încurajat să fiu cât mai creativă şi implicată.
5. Ce îți place cel mai mult în a fi voluntar? Ce îți aduce bucurie?
Cea mai mare bucurie, în a fi voluntar, este de a simţi că ajut şi de a primi zâmbetele şi recunoştinţa celor din jur. Sunt egoistă, dar sinceră, atunci când spun că eu sunt cea care are cele mai multe avantaje din voluntariat, pentru că simt mereu că primesc mai mult decât ofer.
6. Dacă ai avea această putere, ce ai schimba la percepţia pe care oamenii o au despre voluntariat și/sau voluntari?
M-aş bucura ca oamenii să înţeleagă şi să simtă toată emoţia, care este implicată în actul voluntariatului. Este o energie tare faină şi se creează o comunitate unită, creativă şi dinamică, în jurul voluntarilor.
7. Dacă ar fi să definești într-un singur cuvânt actul de voluntariat, care ar fi acela?
În mod sigur, IUBIRE!
8. Ce mesaj aveţi pentru oameni, dar mai ales pentru copii și tineri, de a-i convinge să se implice și ei într-o activitate de voluntariat?
Voluntariatul este pentru toată lumea, indiferent de vârstă şi mediul din care cineva provine. În voluntariat, te regăseşti pe tine, îţi construieşti un drum frumos şi câştigi prietenii de durată!
Dacă dorești să citești și alte interviuri cu voluntari sau să afli mai multe informații despre campania “De ce VOLUNTAR?”, cât și despre Asociația Împreună pentru Viitor Constanța , urmărește-ne acum pe rețelele noastre de socializare:
Comments are closed.